Mamele au puteri! Nu credeți? Întrebați o mamă care abia a născut de unde are atâta putere să-și țină copilul în brațe, de unde are atâta putere să-l hrănească atunci când îi cad ochii în gură de somn, când nu tie ce să-i facă pentru că plânge încontinuu, iar atunci scoate arma secretă din buzunarul halatului.
Mamele au super puteri! Ele știu să transforme orice mâncare banală într-o super mâncare ca la restaurant. Scotocesc prin sertarele frigiderului, prin sertarele minții până găsesc ceva ca să arate bine, să fie hrănitor și să se facă repede. Dacă nu găsesc ceva plauzibil, sigur-sigur inventează ceva. Așa fac ele!
Și cu toate acestea, câteodată, mamele au sentimentul că fac îndeajuns pentru puii lor, că nu-s suficient de bune, de blânde, de calde, de autoritare, de frumoase. Un sentiment ce pune stăpânire pe mintea și sufletul lor și le împiedică să vadă adevărul.
Mamele au super puteri. Asta e clar!
Mamele pot transforma cea mai urâtă zi în cea mai frumoasă zi. Pot face din nori gri un soare strălucitor, pot face din rece să fie cald. Pot zâmbi atunci când sufletul lor plânge. Sunt frumoase, chiar dacă sunt urâte.
Cum reușesc ele? Cu super puterile lor pe care le capătă atunci când un pui de om crește în pântecele lor.
Credeam că super puterile mele au slăbit, că acum, la 8 ani după ce am dat viață singurului meu copil, ele și-au slăbit puterea. Că nu mai sunt o super mamă ca la început. Că nu mai pot face magie, că nu pun copilul pe primul plan, că acum îmi permit să evadez puțin din mămiceală și îmi arunc ochii și în altă parte.
Dar, azi, la prânz, când tatăl încerca să o convingă să doarmă, că uite ce vreme bună este pentru tolănit în pat, că sunetul mierlei te îndeamnă la visare, că uite, îți fac masaj, mama, eu, doar am ridicat bagheta magică. I-am propus să se cuibărească la burta mea, așa cum făcea cândva.
Ce credeți? A funcționat?
5 minute a durat ca să adoarmă. Încă doarme și acum.
Mamele au super puteri, vă spun eu!