Stau în casa mea închiriată, dar curată, spălată și aranjată, cu mâncarea încă caldă, copilul hrănit și cu părul spălat și mă invadează o stare. O stare de liniște totală.
Sorb din cafeaua fierbinte, dulce și mă gândesc că ador perioada sărbătorilor pascale. Pot chiar să afirm că-mi place chiar puțin mai mult decât Crăciunul. Asta strict din prisma liniștii. Crăciunul vine, din punctul meu de vedere, cu mai multă agitație. Crăciunul începe chiar de la sfârșitul lunii noiembrie când, magazinele, reclamele sunt invadate de acest spirit. Cadouri, decorațiuni, care mai de care mai luminoase și opulente. Goana oarbă după cadouri pentru toată familia, goana după bradul cel-mai-cel, goana după masa festivă de revelion. Serbări școlare, moș Crăciun, colindatul. La sfârșitul sărbătorilor simți că ai nevoie de o pauză, de un concediu adevărat.
Paștele, în schimb, e pe mai multă liniște, pe meditație și reflecție. E despre iertare, dacă vrei, despre natură și admirație. Recunosc, târziu am înțeles toate astea. A trebuit să vină vârsta și să-mi dea peste nas. Nu mă deranjează. Unele lucruri trebuie să le trăiești pe propria-ți piele ca să „te lauzi” că ai înțeles ceva.
Și cum cafea mă gâdilă plăcut pe limbă, cozonacul stă cuminte pe masă, geamul deschis aduce vânt călduț, mă gândesc că nimic nu e mai plăcut acum decât să fiu cu picioarele goale pe iarbă, soarele să mă bată în cap, și să aud doar ciripit de păsărele. Ehh, se va mai auzi și „mamiiii…” 🙂
Poate că nu ești de acord cu mine. E normal, fiecare avem copilării diferite, iar copilăria influențează masiv viața de adult. De acolo mi se trage concepția despre Paște. Și îmi și place așa. Pentru că la noi nu venea iepurașul, nu primeam cadouri. Foarte rar ne înnoiam cu haine sau jucării. Și aproape mereu mergeam la bunici de Paște. Era o liniște desăvârșită, fiecare era mulțumit cu cât și ce avea. Mâncarea tradițională era pe masă, da, dar nu era în centrul atenției. Se mânca bine, dar nu se făcea abuz. Mâncarea era ceva normal, obișnuit.
De aici și dorința mea cu picioarele goale în iarbă, soare-n cap și ciripit. Public articolul, ne îmbrăcăm frumos și lejer, apoi o luăm la pas prin oraș să căutăm soare și liniște pentru joacă și două pagini citite dintr-o carte.
La urări siropoase nu mă pricep, însă de Paștele acesta îți doresc liniște sufletească și armonie în familie.