Mă apucase mai devreme o super nostalgie. Din aia cu răscolit prin amintiri vechi, prăfuite, de mult uitate prin sertarele minții sau ale sufletului. Ploaia îmi bate discret în geam, iar acest lucru nu mă deranjează absolut deloc. E un fenomen necesar și firesc. Dar uite cum ploaia mi-a indus o stare uitată, dar benefică, cel puțin pentru mine.
Vă spuneam că am început să răscolesc prin amintiri, amintiri de pe vremea când aveam blogul pe blogspot și scriam despre lucruri din viața mea, despre ce mi se întâmpla, despre ce simțeam sau gândeam. Astfel că, am ajuns să mai și editez/corectez din articole, dar și să intru pe profilurile unor urmăritori de-ai mei, de la timpul acela. Pe lângă nostalgia, bucuria și melancolia, am descoperit că mulți dintre cei care aveau bloguri în 2009-2010, când se citeau bloguri, se scria pe blog și se comenta pe bune (nu comentarii ca ,,interesant articol), nu mai scriu, ori s-au reprofilat pe alte subiecte/domenii, fie li s-au pierdut urma.
Ce s-a schimbat din 2010 și până azi?
S-au schimbat multe. Dacă ar fi să mă raportez la conținutul blogurilor, constat că oamenii nu mai scriu despre viață, gânduri, sentimente, constatări. Sau scriu foarte puțin. Acum, în cele mai multe articole se promovează servicii, produse de orice fel, filme, îmbrăcăminte etc. Blogurile sunt platforme pentru promovat ceva, invitații pentru afilieri, discount-uri, coduri de reducere și multe altele.
Nu spun că asta e greșit! Nu spun că e corect în alt fel. De fapt, nimic nu este perfect valabil pentru mine și pentru tine e invalabil. Nimic nu este profund corect sau profund greșit. Este doar o constatare asupra direcției în care ne îndreptăm.
Consumerismul, acest termen pe care l-am auzit de atâtea ori, dar poate nu l-am luat în serios, devine tot mai valabil. Suntem din ce în ce mai preocupați de ceea ce vom cumpăra azi, ce cremă să-mi mai iau, ce ruj nou s-a lansat, ce noutăți mai sunt în materie de filme. Și exemplele pot continua.
De ce ne-am schimbat?
Cu toții ne-am schimbat. Și eu scriam, în 2010, despre dezamăgiri în amor, despre sentimente, despre prietenii false, întâmplări haioase și fluturași în stomac. Treptat, am început să caut parteneri, colaboratori prin care să-mi valorific conținutul blogului, să-l monetizez, să-mi aducă un beneficiu material, palpabil. Nu a fost din cauză că-mi doream să fac o meserie din asta. Pentru că nu eram bună la meseria asta, o știam atunci, o știu și acum. Dar îmi doream o recunoaștere a unei munci, o laudă, o apreciere sinceră. Și ca cineva să plătească pentru ca tu să scrii ceva despre el, e ceva onorant, măgulitor, chiar.
De ce ne-am schimbat subiectul de scris? Pentru toate motivele amintite mai sus și pentru că oamenii au renunțat la sinceritate. Asta e părerea mea.
De ce n-am mai scris eu despre lucrurile despre care scriam în urmă cu 10 ani? Pentru că lumea a devenit rea și superficială, pentru că m-am ocupat de lucruri care îmi aduceau venituri garantate, pentru că m-am ocupat de carieră, de viață, de familie. E o scuză bună? Nu știu!
Ce putem schimba?
În zilele astea, nimeni nu va schimba macazul și nu va mai posta poze cu produsele folosite, poze din vacanțe sau din hoteluri. Atât timp cât postările despre produse, servicii vin la pachet cu un mesaj sincer, cred că este acceptabil.
Până la alte vremuri, îmi doresc să ne luăm din trecut ceea ce este valoros și de bun simț, să ne mai amintim, măcar din când în când, că viața este formată și din lucruri ce nu se pot atinge, mirosi, mânca sau îmbrăca. 🙂